Natura omului
Ca să înțelegem aceste dimensiuni
transcendente, este necesar mai întâi să înțelegem cine suntem noi și care este
natura conștiinței noaste, deoarece – acum știm cu certitudine – în realitate
există și alte dimensiuni, pe care conștientul nostru le neagă cumva, ori, pur
și simplu natura corpului fizic este limitată pentru capacitatea corpului nostru
metafizic.
Fiecare
ființă poartă în sine un număr impunător de ființe (atât fizice (celule, atomi, etc.), cât și metafizice (fantome ale
acestor mici ființe)), care au propria lor Conștiință vie, cu
abilități și potențial propriu. În organismul nostru ele (co)există în (inter)conexiuni
permanente, influențându-se reciproc și fiind perceput și procesat de creier,
iarăși, în limitle corpului fizic.
Două corpuri în unu
Dacă
vorbim de corpul metafizic, acesta nu este și nu poate fi limitat în
multidimensionalitatea realității, fiind în sine o scânteie divină, cu o
energie fantastică, ce metamorfozează și mențin corpul fizic – aceste schimbări
depind de emoțiile ființei umane și de intensitatea acestora. Pentru corpul metafizic, informația, experiența și abilitățile sunt doar acumulări atemporale,
percepute și procesate de corpul temporal. Pentru ca informația să-și păstreze
autenticitatea, aceasta este incifrată în simboluri și stocată în baza de date
ca experiențe.
Simboluri
și informație
Obiectele
fizice din jur sunt cele mai evidente simboluri și, tocmai din aceste considerente
oamenii nu realizează că acestea sunt simboluri. Conștiința umană lucrează la
niveluri diferite cu diferite tipuri de simboluri. Ideea de formă este foarte importantă pentru simbol, (re)găsindu-se în toată
literatura religioasă și în apocrife.
Simbolurile în sine sunt mijloace de exprimare a
realității interioare – prin simboluri vii, schimbătoare, corpul metafizic (sufletul) folosește conștiența pentru
a-și exprima lumea interioară – fiecare simbol fiind individual și, într-o
măsură proprie conștient. Prin urmare, sufletul încontinuu crează noi varietăți
de lumi interioare, pe care conștientul nu le poate înțelege decât simbolic.
Acest fenomen are loc atât în starea de veghe, cât și în timpul somnulu. Dar!
În momentul când ființa devine conștientă de aceste procese psiho-cognitive,
ajunge să fie surprinsă de diferite stadii de conștiință, sau chiar să
progreseze în controlul acestui fenomen.
Trupul este cel mai evident simbol, motiv pentru care este
important să urmărim dinamica corpului fizic, deorece, prin el vorbește corpul
metafizic, respectiv, anumite stări, anumite dorințe, rflectă necesitatea corpului
fizic și a extensiei metafizice, infinite și eterne. În acest sens putem
vizualiza ideea altui trup, în alte forme de conștiință – cum ar fi
experiențele de decorporalizare, în care ființa se manifestă într-un corp mai
puțin fizic.
În conceptul nostru ca ființe fizice, nu există percepere
a simbolurilor înafara corpului, căci odată cu dispariția trupului dispar și
simbolurile, dar, să admitem ideea de existență a unui timp diferit, unde și
simbolurile pot exista diferit, atât ca formă, cât și ca informație – căci,
anume asta se întâmplă în unele faze de somn pofund, când în câteva secunde se
perindă un vis de ore, zile, sau chiar ani. Având în esență conexiuni cu sentimentele
care le reprezintă, conștientizăm că, în diferite stadii ale conștiinței apar anumite
simboluri.
De exemplu, înainte de a părăsi corpul fizic, persoana
are vise despre o casă străină, necunoscută – acesta este un simbol indicator că omul
se află într-un anumit punct al conștiinței, în care este pregătit pentru a
intra într-o altă stare de conștiință.
Astfel de vise își găsesc explicații și în alte condiții
pe parcursul vieții – unde anumite conexiuni și experiențe sunt reflectate prin
simboluri în stare de somn și aceste simboluri își schimbă semnificația
dependență de stările incifrate în memorie și trecând prin creația intuitivă, își
transformă mesajul.
În concluzie putem spune că, toate simbolurile din
conștiință reflectă o stare interioară și, când operăm conștient cu
simbolurile, transformăm lumea intrioară și respectiv exterioară. Simbolurile
fiind particule metafizice cu încărcături și caracteristici de atracție și
expansiune, ce influențează prezumțiile dimensiunii corporale - de aceea, este
necesar să ne cunoaștem pe noi înșine și în măsura capacităților să controlăm
gândurile și extensiile semiotice ale acestora, pentru a crea o realitate existențială
cât mai consructivă și eficientă.
Ana SÎRBU
