LUMEA SIMBOLURILOR - INTERPRETĂRI
Simbolul este un semn, un obiect sau o imagine ce reprezintă prin analogie indirectă o noțiune, o însușire, o idee, un fenomen sau o stare; iar semnificația este conținutul semantic, sensul și accepția, adică, valoarea simbolică a semnului, noima și importanța acestuia.
CRINUL
De exemplu, găsim pe multe icoane crinul de culoare albă - îi putem spune lilie de culoare imaculată - de la asta nu se va schimba forma coroanei, nici semnificația acestui semnificant: râmâne floarea care este simbol al purității, stabilității și promisiunei împlinite, deoarece, însăși Arhanghelul Gavriil când i-a adus vestea Fecioarei Maria că va naște pe Mesia, avea în mână o creangă de crin.
ȘARPELE
Ori să exemplificm un simbol mai comlicat, cu semnificații contradictorii – șarpele – pe care-l găsim în diferite locuri: începând de la Adam și Eva, ce au fost îndemnați de șarpe să mănânce din Pomul Cunoașterii – care semnifică dușman ce ademenește prin viclenie și continuând cu Moise, care, ducând poporul prin Egipt, a aruncat jos toiagul care prefăcându-se în șarpe, Moise l-a ridicat spunând că acesta este simbolul tămăduirii, că fiecare om mușcat de vre-un șarpe, să privească la acel simbol și se va tămădui imediat – de atunci, șarpele are și mesajul benefic al tămăduirii, păstrând această semnificație până și în zilele noastre pe logourile rețelelor farmaceutice. Simbolul șarpelui îl găsim și pe toiagul episcopal – doi șerpi împletiți de toiag, care în vîrf se privesc unul pe celălalt.
Dacă studiem mitologia mayașilor, găsim că șarpele era cel mai frecvent simbol regal, care, semnifica înțelepciune și axa centrală de comunicare dintre lumea pământeană și lumea spirituală, purtând conotație a renașterii. Șarpele îl găsim și în hinduism, și în buddhism, cu semnificație a mișcării eterne și atemporalitatea ființării.
La yigini etse kundalini - simbolul a doi șerpi ce se împletesc sub formă de spirală de la baza coloanei vertebrale – numit osul sacru și semnifică energia primordială, absolută. Potrivit textelor indiene din Upanishade, trezirea acestor energii este calea supremă spre cunoaștere ce stimulează realizarea sinelui.
Cum se înfăptuiește această „trezire”?
Impuritățile energetice din corp dispar, corpul metafizic devine proporționat, iar ochii subiectului sunt strălucitori și atractivi, pupilele i se măresc și se concentrează direct – subiectul e cuprins de o bucurie interioară inexplicabilă. Asemenea fenomen îl putem observa și se întâmlă inconștient oricărui om îndrăgostit. Dar! Oare nu ne învață Hristos de două mii de ani, că iubirea este calea spre desăvârșire?!
Cum să înțelegem când șarpele are semnificație negativă și când are semnificație pozitivă? Interpretările depind doar de contextul în care se află simbolul.
CRUCEA
Un alt simbol interesant este crucea – care, în teologie o găsim cel mai des în redarea dureroasei răstigniri a lui Hristos. În semiotică crucea semnifică suferință, închidere, greutate, sfârșit - încheierea unui ciclu și începerea altuia. Acest simbol însă, nu este doar de la răstignirea lui Hristos, ci are o proveniență la fel de îndepărtată ca și al șarpelui. Și nu este vorba doar de crucea ankh, găsită în cultura egipteană, ci avem dovezi arheologice care ne demonstrează existența acestui simbol sculptat în piatră încă de civilizațiile anterioare și care, după contextul în care erau sculpturile, crucea cu opt colțuri era considerată simbol al veșniciei. Simbolul crucii poate fi găsit în picturile iconografice din biserici și catedrale, începând de la temelii, până la cupole.
Uluitor este faptul că, în organismul ființei umane există o proteină cu ajutorul căreia corpul nostru devine unitar - aceasta se numește laminină și are forma crucii! Alt moment impresionant a fost descoperit în anul 2018, când savanții din domeniul fizicii cuantice pentru prima dată în istoria științei au reușit să înregistreze vibrația unei particule de lumină și au demonstrat că are forma crucii cu opt colțuri - exact ca în sculpturile arheologice datate cu peste 7500 ani.
Mai revenim cu relatări despre acestea și multe alte simboluri și semnificații ale fenomenelor transcendente, întru sporirea și creșterea noastră spirituală.
Conștientizând transcendența, înțelegem că enigmatice sunt tainele ființării, dar cunoscând semiotica, vom pătrunde multe fenomene din jurul nostru, căci lucrările Creatorului curg peste noi încontinuu, ca un izvor de apă vie și noi suntem în liberă alegere, să ne potolim setea de cunoaștere, ori să rămânem cantonați într-o gândire liniară, îngustă și lipsită de dulceața înțelepciunii. Cunoașterea transdisciplinară ne va ajută să parcurgem cu rost călătoria vieții acesteia, spre desăvârșirea duhovnicească și, dacă rațiunea este umană iar intuiția este divină, atunci, precum am căzut de la intuiție la rațiune, așa să ne înălțm - prin rațiune la intuiție - prin uman la divin...
Ana SÎRBU,
Doctor în Științe.
