LIBERTATE & STABILITATE

       

În concepțiile filosofice simplificate libertatea înseamnă lipsa constrângerilor.

J.S. Mill consideră că există:

1. libertatea lăuntrică (libertatea de conștiință);
2. libertatea de exprimare;
3. libertatea alegerii unui stil de viață;
4. libertatea de asociere liber consimțită.

       Spinoza spune că libertatea se raportează la două planuri: cel divin si cel uman, iar libertatea la cele două niveluri este subsumată unor seturi diferite de condiții.

        Existențialismul ateu, reprezentat în principal de J.-P. Sartre, privește individul ca fiind prin excelență liber - nimic nu este impus, deoarece mai există în ultimă instanță, întotdeauna, soluții alternative.

       Ce ar însemna acest termen, în cazul când îl abordăm prin prisma raportului dintre individ și societate și ce contradicție există între libertate și stabilitate?!

       Să încercăm a explica fenomenul prin prismă semiotică.

       De exemplu: dacă libertatea semnifică asumare; stabilitatea semnifică comfort.

PÂINEA, este simbolul stabilității, protecției și a satisfacției simplelor necesități vitale.

       Sociologii au concluzionat că, atunci când li se oferă oamenilor libera alegere, adică libertate, ei refuză să-și asume responsabilități. Dacă omului i se oferă să aleagă între libertate și o bucată de pâine - 95 la sută vor alege pâinea - și în asta este esența slăbiciunii omenești. 

       Libertatea presupune responsabilitate, iar responsabilitatea presupune ieșirea din zona de confort. Pentru satisfacerea simplelor necesități omul, se dezice de responsabilitate și se mulțumește cu reguli, promisiuni și cu ritualuri mecanice, deoarece, el așa se eliberează de responsabilitatea de a lua hotărâri independent. Și Dostoievski scrie că, libertatea nu e doar o măreție, ci este o cruce grea. Din aceste considerente, oamenii conștient se dezic de ea, dacă în schimb primesc garanția unei stabilități și a unui confort.

         Dar!

       În acest fenomen se ascunde adevărata tragedie: odată cu pâinea, omul primește stabilitatea, dar pierde demnitatea și încetează a fi creatorul vieții sale, devenind ascultătorul care împlinește voia altuia. Însă o analiză profundă a fenomenului, ne face să înțelegem că, oamenilor le este mai ușor să trăiască controlați de un sistem, care le asigură minimum, decât să trăiască în responsabilitatea instabilă. 

       Tendința omului către siguranță este mai mare decât dorința de independență - îi este mai confortabil ca altcineva să își asume responsabilitatea sorții lui. Asta explică de ce în toate vremurile au existat structuri care limitează libera voință a omului, pentru că îi este mai comod să trăiască într-un sistem, care a hotărât totul pentru el. Aici începe jocul celor care își asumă a crea o lume ce se bazează pe această slăbiciune umană și ei joacă un rol, care îi izbăvește pe oameni de greutatea responsabilității și asta o face bineînțeles, în favoarea lor, nu a mulțimii.

       Omul este o ființă contradictorie, încât nu vrea nici să-și asume, și nici nu e mulțumit când cineva își asumă. Contradicția constă și în faptul că, omul este prea slab ca să-și asume unele responsabilități; și prea puternic ca să accepte hotărârile volitive ale altcuiva.

       Aici apare o întrebare:

       Este oare cu adevărat imposibilă asumarea libertății pentru majoritatea oamenilor?! Ori asta rămâne totuși a fi o provocare pe care trebuie s-o primească fiecare?!

       Un lucru este evident:

     Cel care alege pâinea, va avea stabilitate, dar va pierde șansa de a fi OM și de a vedea la ce înălțime poate ajunge cu adevărat - asta se referă și la aspectul emoțional, și la statutul social, și la manifestarea personală și profesională, etc…

      Vă las în reflecție, pe undă interogativă: ce înseamnă libertatea OMului și ce preț este gata să plătească EL pentru stabilitate și confort?!

Ana SÎRBU,

Doctor în Științe.